Cam asta e reacţia unui basarabean obişnuit la revolta unui homosexual vizavi de lipsa de drepturi şi discriminarea cu care se confruntă. Cam ăsta ar fi mediul natural al homosexualităţii şi tratamentul pe care-l merită homosexualii în opinia societăţii moldave, în majoritatea ei. La puşcărie, unde practicile (homo)sexuale sunt aberante, hidoase şi degradante. Sensul practicilor este preluat cu multă satisfacţie de societate în ansamblul ei, care cunoaşte perfect normele lşi relaţiile dintre puşcăriaşi şi ar putea să intervină să le medieze prin organele de stat, dar situaţia îi convine şi preferă s-o perpetueze pentru a-şi menţine valorile milenare. Am auzit de nenumărate ori cum unii îşi exprimau satisfacţia făţă de încarcerarea cuiva cunoscând umilirile la care va fi supus (în special violul). Casta cea mai de jos în penitenciarele RM sunt petuhi (cocoşii), adică cei disponibili sexual (disponibil în sensul că sunt obligaţi să întreţină acte sexuale cu oricine din alte caste care are pofte sexuale). Nu e neapărat ca petuhi să fie homosexuali, dar homosexualii cad automat sub incidenţa categoriei în cauză. Deci aceştia sunt casta paria în puşcăriile postsovietice. Ei sunt impuri, e interzis ca cineva să-i atingă (atât pe ei cât şi lucrurile lor), chiar involuntar. Cine o face, devine automat petuh şi rămâne aşa pentru totdeauna, cale de întoarecere nu există.
E şi normal ca după toate acestea, homosexualitaea să desemneze degenerarea, oribilul, grotescul şi în societatea din afara gratiilor care a preluat şi trăieşte în mare măsură conform valorilor şi principiilor puşcăriaşilor. Nu aş greşi prea mult dacă aş echivala societatea moldavă cu un imens penitenciar, populat cu cetăţeni-deţinuţi, în care ierarhiile şi raporturile dintre oameni sunt preluate fidel din puşcăriile propriu-zise, care şi elaborează modelele prestigioase în conformitate cu care oamenii interacţionează, îşi construiesc comportamentul şi viaţa cotidiană.
No comments:
Post a Comment